Tu cum o iubesti?

Am sa incep prin a-ti spune un adevar: iubirea nu se invata, iubirea se simte din varful degetelor de la picioare pana in crestetul capului si in special in piept si-n stomac unde „ fluturasii” dau vioi din aripi. Poate suna pompos dar daca ai iubit cu adevarat stii foarte bine ce spun chiar daca orgoliul te trage de maneca sa nu recunosti.
Te-ai intrebat vreodata cum o iubesti, daca o iubesti cu adevarat? Te-ai intrebat vreodata daca din toate florile ai cules-o pe cea mai colorata si inmiresmata pentru sufletul tau? SI daca da, ea stie cum o iubesti?
De cate ori ai ridicat ochii spre cer si i-ai multumit lui Dumnezeu ca ti-a asezat in cale mai mult decat ai avut curajul sa speri? Si nu ma refer la frumuseti care-ti fac putin inima sa tresara, nu ma refer la „ambalaje”, ma refer la tot continutul, la minte, trup si suflet.
De cate ori ti-a venit sa mori de dragul ei ca sub „ambalaj” se ascunde cea mai dragalasa copila si in acelasi timp o femeie adorabila si admirabila?
De cate ori i-ai mirosit pielea si te-ai imbatat cu mireasma ei si nu ai mai fi vrut sa fi plecat de langa ea zile intregi? Si cand a trebuit sa pleci, ti-a fost dor de te-a durut chiar daca nu ai alege cuvintele astea ca sa descrii ce ai simtit?
Ai simtit vreodata ca in ochii tai ea e cea mai frumoasa? Ai facut-o sa se simta asa? Dar unica, admirata, apreciata si iubita din cap pana-n picioare, cu sau fara machiaj? Ai privit-o in ochi cand i-ai spus c-o iubesti si ca e cea mai frumoasa? Ai spus-o din toata inima?
Ti-e drag de ea cand se prosteste si e copilaroasa pentru ca mai apoi sa devina femeia serioasa care-ti da lectii de maturitate?
Cat de tare te topeste zambetul ei? Te intreb ca sa-ti spun de cate ori sa-i faci surprize, sa-i aduci o floare, sa-i scrii pe un biletel c-o adori, s-o tii de mana, sa ai „curajul” s-o saruti pe obraz macar fata de alte persoane si alte „nimicuri” care reprezinta totul pentru ea.
Te mandresti cand o prezinti lumii si povestesti de ea cu cea mai mare mandrie si admiratie? Te gandesti cu nerabdare la planuri de viitor cu ea? O vezi ca devenind intr-o zi mama copiilor tai si ti se umezesc ochii la gandul asta?
Ti-e frica s-o pierzi? Te roade uneori gelozia si ai curajul s-o recunosti astfel incat ea sa se simta foarte importanta si iubita de catre tine?
Ai rabdare s-o asculti si s-o intelegi si s-o strangi tare-n brate atunci cand plange din tot sufletul? Tu stii ca ea cauta in bratele tale confortul de „acasa”?
O iubesti asa? Daca nu, elibereaz-o, cineva o asteapta s-o adore si s-o transforme in centrul existentei lui.
Dar daca esti tu acela ce-o iubeste cu adevarat, daca te-ai regasit in frazele de mai sus atunci te poti numi fericit pentru ca femeia care este iubita in felul acesta iti va intoarce iubirea inzecit. Dar nu uita, atata timp cat nu-i arati, cat nu-i spui ce simti si ce gandesti, nu te deosebesti de trecatorul de pe strada ce-o priveste lung si admirativ decat prin faptul ca poate tu ai norocul s-o tii noaptea in brate si ea te priveste ( deocamdata) ca si cum ai fi singurul barbat de pe pamant.

Multumesc!

"Câştigă un pachet de cărţi pentru minte, inimă şi suflet, oferit de Editura Elena Francisc Publishing. Intră in joc! Împărtăşeşte-ne motivele tale de recunoştinţă, spune-ne căror oameni din viaţa ta le eşti profund recunoscător, cui poţi mulţumi pentru ceea ce ai devenit? Ai acum ocazia să mulţumeşti aşa cum poate nu ai făcut-o niciodată. Ai ocazia să fii prezent la sentimentul minunat de recunoştinţă. Scrie cu inima şi noi te vom premia. Cărţile minunate puse în joc pot ajunge în biblioteca ta!"


Concurs! Hmmm, interesant!" spune Egoul, la ideea castigarii unui premiu, fara sa stie CAT bine o sa-i faca sufletului atunci cand isi va numara binecuvantarile.
"Haide, scrie!" ma indeamna s-o fac dar parca nu vin ideile, numai daca inchid ochii si ma gandesc la sufletul meu, la ce-l bucura cu adevarat. Si atunci las egoul la o parte, imi sterg ideea concursului din minte si las bucuria sa-mi vina in suflet, incep sa ma gandesc cui si pentru ce am eu de multumit:
Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat darul vietii! Cat de mult il subestimam, credem ca ni se cuvinte sau chiar mai rau, ne suparam pe viata cateodata si ne intrebam de ce ne-om fi nascut. Dar cat de minunat este sa mergi, sa auzi, sa vorbesti, sa simti, sa iubesti, sa traiesti!!
Le multumesc parintilor ca s-au iubit intr-atat incat sa consider lumea lor locul ideal in care sa vin sa traiesc viata asta. Le multumesc ca mi-au dat definitia iubirii neconditionate, sprijin, indrumare, curaj si o viata fara griji. Ei sunt primii care au simtit sensibilitatea sufletului meu si l-au ocrotit cum au stiut ei mai bine.
Ii multumesc ingerasului meu care e mereu in preajma mea. Il simt si stiu ca ma ajuta si ma fereste de rele. El e vocea prin care Dumnezeu imi vorbeste si ma indruma si-i multumesc ca m-a ales pe mine sa ma ghideze in viata si in dezvoltarea mea spirituala.
De mica am stiut (sau mai bine spus am simtit) ca viata asta e mai mult decat ceea ce vad ochii si am inceput sa ma intreb ce anume este "dincolo" de toate acestea. Si atunci au inceput sa apara "profesorii" carora le multumesc pentru gandurile intelepte, pentru cartile ce mi le-au pus in mana si le-am citit pe nerasuflate, pentru raspunsurile ce mi le-au dat atunci cand ma simteam "pierduta" si pentru certitudinea ca intradevar viata inseamna mult mai mult decat ceea ce putem percepe prin simturile noastre.
Multumesc iubitului meu ca a aparut in viata mea in cel mai neasteptat mod. Spun "neasteptat" dar poate chiar l-am asteptat si l-am vizualizat si l-am colorat asa cum ii place sufletului meu. Si "neasteptat" pentru ca, in acel moment al vietii mele nu credeam ca mai "incape" ceva in viata mea dar el a venit tiptil si s-a strecurat incet in sufletul meu pana cand s-a cuibarit complet si se bucura de toata dragostea mea. E minunat ce simt atunci cand ne tinem de mana, cand ne imbratisam, cand povestim,ne jucam, glumim, ne plimbam, citim si crestem impreuna, imi inunda sufletul de iubire si caldura si ma simt "acasa".
Multumesc prietenilor care au stiut sa rada si sa planga alaturi de mine, ca am invatat impreuna despre viata, ca ne-am oferit umarul cand a fost nevoie de sprijin, ca ne-am deschis sufletul cand am avut nevoie de alinare si ca am ras cu toata puterea cand gaseam viata amuzanta.
Pe masura ce scriu imi trec tot mai multe in minte si nici nu stiu la care sa ma opresc pentru ca sunt toate importante. Oriunde ma uit gasesc motive de recunostinta. Vad soarele pe cer, copacii plini de verdeata, cerul senin, nenumarate flori in cele mai frumoase culori si miresme, oameni ce se plimba de mana. Cum sa nu te inspire si sa nu-ti intareasca ideea de iubire adevarata un cuplu de tineri indragostiti ce se sorb din priviri sau un cuplu de batranei care merg cu pasi mici si se tin de mana ca semn ca si-au apartinut unul altuia toata viata? Te rascoleste in toata fiinta si nu poti decat sa le multumesti ca sunt un exemplu ca se poate sa traiesti frumos, in armonie si iubire.
Si ce sa mai zic de copilasi? Cata inocenta si delicatete incape in sufletele acestea. Cata libertate si ce lectii de viata ne dau! Toti copilasii si toti puisorii sunt motivul pentru care s-a inventat cuvantul adorabil. Ma gandesc la nepotelul meu si-i multumesc lui Dumnezeu pentru miracolul ce a aparul in familia noastra. Imi umple ochii de lacrimi si sufletul de fericire cand ma gandesc la manutele lui si la cat de tare te strange de deget, cerand protectie. Sau la gurita lui, la ochisori, la mirosul delicat de bebe, la tot ce-i al lui. Numai gandindu-ma la el am nenumarate motive de recunostinta.
Multumesc pentru lumina, speranta, iubire, pace, armonie, muzica, culori, natura, arome, flori, ingeri, carti, oameni dar si pentru experientele mai putin placute cand tristetea, frica sau nemultumirea au facut popas in drumul vietii mele. Ele m-au intarit, m-au invatat sa am incredere in mine si sa-mi depasesc limitele.
Si nu in ultimul rand ii multumesc egoului ca m-a indemnat sa scriu pentru sa sentimentul recunostintei mi-a umplut toata fiinta de fericire si mi-a reamintit ca viata trebuie traita si apreciata in fiecare clipa!